Stau de cateva saptamani... si ma tot intreb daca doar eu ma simt asa, desi e foarte putin probabil. Ce e slabiciunea aia pe care o aduce la suprafata o anumita persoana in vietile noastre? De ce o aduce? Cum o aduce? Nu am raspunsul acestor intrebari si nici nu prea ma incanta ideea de a'i lua personal un 'interviu' unei astfel de persoane. Stii foarte bine ca ma refer la tine. Tu esti ala care ma goleste de toata puterea de parca nu ai stii cu ce te joci. Te joci cu mine, cu orgoliul meu si cu mintea mea. E greu sa nu ma schimb. Nu am cum sa opresc chestia asta, insa nici n'as face'o daca as putea. M'ai facut mai puternica cu tot ce s'a intamplat in trecut iar eu nu iti arunc in fata nici o vina. Dar cum am ajuns sa scriu toata chestia asta pana la urma? E cel mai probabil ca tu sa nici nu o citesti...
Insa nu am scris'o pentru tine. Am scris'o pentru mine si pentru a ma descarca putin de ceea ce tin si voi continua sa tin numai inauntru. Las putin afara ca sa mai am loc pentru altele ce vor venii. Ma doboara unele chestii, iar eu constientizez ca este doar inceputul. Nu vroiam sa arat aceste lucruri, pentru ca nu imi place sa reprosez. Nu imi place sa ma plang. Nu imi place sa imi pun problemele pe umerii altora. Prefer sa fiu detasata, sau cel putin sa par.
Nu o spun ca sa ma laud, insa stiu ca sunt puternica. Sunt puternica fata de orice persoana din jurul meu... inafara de tine. Ma rupi in doua piese si ma lipesti la loc doar cand ai tu chef, asa, sa te mai joci putin.
Nu am de gand sa renunt. Nu am de gand sa continui. Nu am de gand sa fac nimica.
Sau probabil doar sa tin la tine ca inainte si sa astept o schimbare, un nou inceput sau ce'o mai fi ramas. Nu am de unde sa stiu.
Mereu am crezut ca opusul iubirii e ura, insa nu e adevarat. Opusul acesteia este indiferenta.
1 comments:
Interesant postul! Thx pentru comentarii ! :*
Post a Comment